Tratament Sindrom Down

Claudia Drăgan, Psiholog Clinician, ne vorbește despre Sindromul Down

Claudia-Dragan---psihologPrimii ani de viaţă reprezintă pentru copil timpul cel mai valoros din punctul de vedere al dezvoltării globale.

Fiecare copil este unic, având propriul său ritm de dezvoltare, iar atunci când există dificultăți în acest proces, se impune intervenția timpurie. Aceasta presupune depistarea întârzierii în dezvoltare, acționarea profesionistă asupra sistemului deficitar pentru ca fiecare copil să se dezvolte la potențialul maxim și să poată fi integrat în societate. Se consideră că intervenția timpurie se desfășoară în perioada 0 - 6 ani. Cu cât întârzierile în dezvoltare sunt depistate mai devreme, cu atât șansele de recuperare sau diminuare cresc. În funcție de carențele în dezvoltare, se poate interveni prin: stimulare senzorială, stimulare cognitivă, terapie ocupațională (ergoterapie), logopedie, kinetoterapie, consiliere psihologică familială.

În cazul copiilor cu sindromul Down, intervenția timpurie este foarte importantă, asigurând eficiența sporită a recuperării, întrucât la copiii mici automatismele primare nu sunt consolidate și pot fi ușor înlocuite cu deprinderi corecte de vorbire. Astfel, este recomandată începerea terapiei logopedice în jurul vârstei de 2-3 ani. La această etapă, cei mai mulți copii cu sindrom Down emit vocalele, însă consoanele dificile sunt omise sau înlocuite cu altele mai ușor de pronunțat, diftongii sunt reduși la o vocală, silabele reducându-se spre sfârșitul cuvântului. Apariția cuvintelor are loc după doi ani și jumătate sau trei ani, vocabularul fiind format din cel mult 20 de cuvinte (uneori și acestea pronunțate incorect și neinteligibil). Copilul mai formează propoziții, nu diferențiază sunetele în cuvinte, are dificultăți la trecerea limbajului intern spre cel extern, nu cunoaște semnificația multiplă a cuvintelor.

Intervenția logopedică timpurie este centrată pregnant în direcția dezvoltării motricității aparatului fono-articular (musculatura obrajilor, limbii, buzelor), restabilirea echilibrului inspir-expir, dezvoltarea percepției auditive și auzului fonematic, stimularea și promovarea limbajului. Este foarte important ca fiecare exercițiu să fie individualizat în funcție de particularitățile fiecărui copil.

Urmărirea obiectivelor intervenției logopedice timpurii îl va ajuta pe copil să emită unele sunete și să articuleze cuvinte pe care insuficienta dezvoltare a musculaturii și a deficitului de auz fonematic le împiedicau.

De asemenea, intervenția timpurie este crucială în abordarea corectă a cazurilor de bâlbâială primară, care apare deseori la copiii cu sindrom Down pe fondul motricității deficitare, respirației incorecte (bucale) și a discrepanței între gândire și posibilitatea organelor fonatoare de a articula, și fără de care această tulburare s-ar agrava.

Astfel, prin intermediul acestei terapii, de la vârste fragede (doi ani), o mare parte din actualii copii vor deveni adulți capabili să se bucure de o viață aproape normală, să muncească și să poată avea grijă de ei înșiși.

Trisomia 21, numită și Sindromul Down sau Mongolismul

Trisomia este o anomalie cauzată de prezența unui cromozom suplimentar.

Sindromul Down (trisomie 21) reprezintă o afecțiune cromozomială (o afecțiune din naștere, care este prezentă la copil încă din momentul conceperii), cauzată de prezența unui cromozom 21 suplimentar. Cromozomii sunt structuri microscopice prezente în fiecare celulă din fiecare țesut al organismului. Ei poartă planul tuturor caracteristicilor pe care le moștenim. Acest plan este purtat sub forma unui mesaj codat prezent într-o substanță chimică denumită ADN. La om, sunt 23 de perechi de cromozomi în fiecare celulă, 46 în total. Un set de 23 de cromozomi se moștenește de la tată, iar celălalt set de 23 de la mamă.

Trisomia 21 a fost descrisă încă din secolul trecut, anul 1866, de Langdon Down, care a numit-o „idioțenia mongoliană” având o frecvență de – 1:600-700 de nou născuți; la copiii cu mame peste 45 ani frecvența este de 1:50 nou născuți. Trisomia 21 este generată de prezența supranumerală a unui acrocentric mic la perechea 21 (cerecetările ulterioare au arătat că aberațiile cu plus de cromozomi sunt viabile, când interesează una dintre perechile 13-22).

Sindromul Down poate fi diagnosticat la naștere, iar copiii prezintă ca semne anatomoclinice următoarele:

Microcefalia.
Întârzierea mentală.
Nasul mic, cu rădăcina turtită, nările deschise anterior.
Ochii cu fantele palpebrale orientate oblic de sus în jos și din afară înăuntru; strabism la unele cazuri.
Gură mică și întredeschisă.
Urechi mici cu pavilionul deformat.
Gât scurt și gros.
Dentiție cu erupție dentară întârziată, hipoplazie dentară.
Membrele superioare cu metacarpiene și falange scurtate.
Membrele inferioare cu spațiu larg între haluce și degetul II.
Hipotonie generalizată tradusă prin picioare plate și abdomen flasc.
Aparat cardio-vascular cu malformații, persistența canalului arterial.
Apatie, înțelegere dificilă, memorie mecanică, vorbire întârziată, limbaj sărac, voce răgușită.
QI (coeficientul de inteligență sau dezvoltare) al acestor copii depășește rareori 40-50, rareori fiind semnalate cazuri cu 70.

Debilitatea mentală evoluează progresiv și cere școlarizare specială, iar copiii care supraviețuiesc, se integrează greu în viața socială.
Ca perspectivă, profilaxia genetică este esențială în acest domeniu, iar în cazurile declarate rămân ca posibilități paleative corectarea unor malformații pe cale operatorie.

Kinetoterapia este necesară acestor pacienți pentru ameliorarea dezvoltării și coordonării mișcărilor, dar și pentru îmbunătățirea tonusului muscular și a diverselor deformări create de acesta.

Obiectivele kinetoterapiei sunt:

creșterea tonusului muscular.
îmbunătățirea tonusului muscular.
creșterea echilibrului în toate pozițiile specifice dezvoltării motorii.
prevenirea deformărilor segmentare secundare hipotoniei.
creșterea calității vieții.

Mijloacele folosite sunt:

exerciții de redresare și echilibru pentru stimularea activității musculaturii corectoare.
exerciții de ridicare în șezut pentru tonifierea abdomenului.
exerciții de echilibru pe minge Bobath, bureți de posturare sau placă de echilibru.
ridicări în patrupedie, pe genunchi sau ortostatism.
cățărări asistate la spalier.
mișcări active executate contra unei rezistențe minime a terapeutului (dacă există colaborare bună).
îmbunătățirea autoservirii.
exerciții specifice ergoterapiei și terapiei ocupaționale (încheiat nasturi, fermoare, apucat obiecte mici, medii, mari, rotunde, pătrate, tari, medii, moi etc.).
antrenarea scrisului.
înotul.
exerciții de respirație.
orteze de trunchi (corset) sau membre.

Metodele folosite pot fi:

Bobath.
Vojta.
Margareth Rood.

Claudia Drăgan- Psiholog Clinician

Infant Kineto Clinic.;

www.infantkinetoclinic.ro

Sorry, no posts matched your criteria.